despre cum mi-am pierdut bursa

Unfortunately, we were not able to renew your scholarship due to the low level of your cumulative GPA. You earned a 9.09 GPA, while the minimum required level for the President’s Leadership Scholarship is 9.20.

[…]

Sincerely,

L. J.

Student Financial Services Director

***

Suzi avea day off, da a promis să treacă pe la bar ca să putem sărbători ultima mea zi de lucru. Cu greu pot numi lucru locul unde boss-ul îți plătește ca să dai peste cap două de tequila și să flirtezi cu bărbați.

–It’s on me, spunea el în timp ce arăta cu degetul la sticla de Jose Cuervo. De la început mă supăram because he liked the drunk me better. But later on I couldn’t help but agree with him.

I was wearing my little black dress. La urma urmei, îs plătită ca să arăt bine and to entertain customers (în limitele propriei percepții a decenței).

Mutesk cîte-un B-52 pentru mine și Suzi.

-I want to light it up!

-Why?

-I want to set it on fire. I’ve never set a drink on fire since I’ve been here.

-It’s just gonna be warm and taste like shit. That’s really all there is to it.

-Wow, Suzi…you just stabbed me in the back and turned that knife clockwise a couple of times. I feel disillusioned.

O iubesc pe Suzi. Chiar o iubesc. Cînd barul era pustiu, noi huiernem șoturi ca să nu adormim, da’ cînd era plin-ca să ne crească toleranța față de starpeorii care credeau că azi e seara lor norocoasă.

Bărbații care veneau la noi în bar erau de două tipuri: cei care nu purtau verighetă și erau căsătoriți, și cei care purtau verighetă și erau divorțați împotriva propriei voințe.

Kosta și Iorgo se uitau și tăceau. Noi bem din contul barului (ca și în fiecare zi de ‘lucru’, de altfel) și ei știu că eu o posibil să nu supraviețuiesc pînă la ultimul client. They know it, and I know it. Kosta era manager, iar Iorgo era bartender-ul de 65 de ani, care seamăna cu Einstein, care lucra cu noi, și la care doar noi și localnicii îi știam numele.

-He’s the mascot of this bar, spunea pe ton ridicat Mike, DJ-ul, ca să acopere sunetele de chitară din Even Flow de Pearl Jam. Cîntecul cu care se începea fiecare seară de lucru.

Pe la 12 intră cunoscuții mei din American Navy care îmi dăruiesc o otkrîvalkă de bere în formă de penis, semnată de toți cei din grup și care acum atîrnă la mine în bucătărie. E mai mult frumoasă decît folositoare.

-You remembered!

-Well, we had to say our goodbyes and have a drink with you on your last day.

Ei mă servesc. Eu mă fac că dau peste cap, și scuip în paharul cu Cola. Tipo zapivesk. The night is young. Trebuie să mai vină și Roudy, da cu el eu chiar vreu să beu. Iau banii pentru băuturi. Rîgîi în timp ce calculez restul în drum spre casă și simt cum mă înnăduș de la propriul peregar. Pun bani. Scot bani. Kosta se uită cu privire aprobatoare și eu respir cu ușurare pentru că încă-s în stare să adun corect 5 cifre diferite.

Am plîns cînd Suzi mi-a spus că a ajuns să țină la mine, chiar dacă era puțin sceptică față de ‘the new girl’. Eu niciodată nu plîng. Suzi niciodată nu-i sentimentală. You know you’ve reached friendship when you’ve both let your guard down.

[…]Cînd m-am trezit eram încă beată. M-am dus pe la 8PM să-mi bat în ținte chiloțeii (spălați, și normal) în care eram îmbrăcată seara trecută. Am scris pe ei o urare și i-am aninat printre bancnotele de euro semnate de pe pereți. Știu că peste o săptămînă ei oricum o să stea în pachet iz pod musora  pe care ei îl țin în sklad , alături de restul lenjeriei-trofeu culeasă de prin bar.

-Some time ago we used to sell condoms in the bar […] When couples came, women would undress and their men would do body shots and eat whipped cream from their girlfriends’ mouth. Couples don’t come here as much anymore with the crisis and all, povestea Einstein, care lucrează în bar de 30 de ani. (Țin minte că văzusem frișcă în unul din frigidere, pe care timp de 3 luni n-am folosit-o niciodată.)

M-am întors la apartament, mi-am luat geanta și m-am îndreptat spre stația de autobuse. Am ajuns pe Creta cu stele în ochi și vreo 300 euro în buzunar, care nu era să-mi ajungă de bilet înapoi. Failure was not an option.

M-am întors cu o ștucă jumate împăturită în buzunarul de la scurtă (cu care era să-mi plătesc univeru), bronz grecesc de 2 luni jumate, și o multe istorii despre tupye amerikantsy pe care o să le povestesc la prietenii mei la o pivă la terasa de la Eli Pili.

Tot ce se face se face spre bine, govorish’?