despre dorințe care se împlinesc

Ja ne umeiu dve veshi – plavat’ i plakat’.

***

– Ty toropishsya?

Eu nu înțeleg dacă el întreabă sau propune.

Mă uit la telefon care îmi arată că îi vară, duminică, ora 4 dimineața și îmi dau seama că oricum nu mi-i somn.

– Davai prokatimsya. U menja belaja Dacia. A takix v gorode tol’ko dve.

– Moi papa hotel takuju kupit’, no ja ne hochu chto by on prodal nashu mashinu. Ona staren’kaja no ja ee liubliu. Ona pohozhe na tykvu kotoraja noch’ju prevrasheaetsya v Mercedes.

– Hochesh’ sest’ za rul’?

– Ja p’jannaja zhenshina i ty menja voobshe ne znaesh’.

El trage pe dreapta aproape de Dănceni și noi ne schimbăm cu locurile.

Îmi dau seama că eu-s pe drum. Lîngă un bărbat pe care niș macăr nu știu cum îl cheamă. Bată. La volan. În taxi.

– Esli nas poimajut- nam za eto vletit, i ty ostaneshsya bez raboty.

– A tebe idet za ruliom. A kakogo tsveta tvoi glaza?

-Ne pomnju.

Îmi era interesant cum îi asta să fii taxist. Să duci oamenii cîte unu la Cocos și să-i iei de acolo cîte doi. Să pută mașina în fiecare noaptea a shmal’ și să transpire ferestrele de la peregar. Să te prefaci că nu vezi sexul oral care se întîmplă pe bancheta din spate. Am impresia că taxiștii fac parte din categoria de oameni care nu-s tare deștepți, da știu totul.

Accelerez pînă la 90. El se uită cum acul se învîrtește po ceasovoi, șap se uită la mine. Eu mă prefac că nu observ niș viteza, niș privirea lui. Accelerez ca să văd dacă o să-mi spună ceva. Tace.

– Mne prosto ohuenno, spun eu cu vînt în păr. Simt cum el zîmbește în timp ce suflă fumu de țigară pe fereastră. Îi prima dată cînd îs fericită că mă duc singură acasă.

Asta-i mai bine decît acei cîțiva litri de bere de la picnic, decît plînsu în poala lu Roma la Kompot (nu țin minte de ce am plîns și nu țin minte de unde o apărut Roma), decît vomitatu în veceu de la Eli Pili, mai bine decît Happy Meal’u de la o bucată de noapte pe care Roma mi l-o cumpărat ca să mă liniștească, decît vodka-orange de la Cocos, decît remixu la Stycamen pe care îl crutesc în club, și mai bine decît concertul Snails.

– Dovesti tebja do domu?

Sunetul telefonului meu îl întrerupe, eu spun Alo și simt că îmi trebuiește apă. Am impresia ca amuș a să curgă nisip din gura mea dacă mai spun vreun cuvînt. Pun receptoru, mă uit la el și îl rog să mă ducă înapoi la Cocos. Îi ora 5 și eu nu pot spune că îs mîndră de lucurile pe care le-am făcut. And apparently I’m not even done for the night.

Azi am plîns și am fost taxist(ă). Cu așa succese poate degrabă mă învăț și a înota. Dorințele se împlinesc.

5 thoughts on “despre dorințe care se împlinesc

  1. вспомнилось из “Духless”:

    В «Vogue», как и в любом модном ресторане, много проституток, выдающих себя за честных столичных девушек, и еще больше честных столичных девушек, почему то выдающих себя за проституток. Чем первые отличаются от вторых, мне совершенно непонятно!

    Like

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s