despre speranță

Why do I keep hitting myself with a hammer? Because it feels so good when I stop.

***

Prima îndrăgostire este una impulsivă. Știam că sunt îndrăgostită, da nu puteam explica de ce. Aveam valori comune, dar cu nimic speciale de cele pe care le împarți cu prietenii. Vroiam să ne atingem, să ne sărutăm. Mai puțin să vorbim.

Într-un moment au început certurile. Eventual am înțeles că nu ne potrivim, dar nu întîlneam pe cineva cu care să mă potrivesc mai bine, așa că am pornit să ne săpăm groapa și așteptam destinul nostru mioritic fumînd nervos la marginea ei.

Observam cît de mult seamănă cu tata și cît de mult nu vreau să ajung ca mama. Nu e tata om rău. Îl iubesc. E tata meu. Dar am înțeles că nu vreau fotografii ca la majoritatea părinților noștri: El ușor înclinat spre ea. Ea cu brațele încrucișate pe piept. Așa e. Nu înseamnă că așa trebuie să fie.

Era să ne căsătorim, să avem copii. Era să se recăsătorească cu lucrul lui, iar eu era să-mi satisfac excitarea sexuală citind romane erotice cumpărate de la băbuțele care vînd la colț de stradă, vis-a-vis de piață. După al doilea copil, era să facem sex doar cînd s-ar întoarce beat după корпоративкэ. Dacă s-ar întoarce.

Beau din șampanie și curăț o crevetă. Mă gîndesc la aceea că sunt îndrăgostită. Reîndrăgostită. Îi egoist să spun, dar eliberarea mă bucură mai mult decît senzația asta de nu-mi-găsesc-locul.

(Tu) m-ai eliberat. Mi-ai luat țigara din bot, mi-ai dat mîna și ai spus să mă ridic de la marginea gropii. Îi periculos.

Știu exact de ce sunt îndrăgostită. Știu ce văd la tine. Cu tine nu simt nevoie să cumpăr sapă. Cîte-odată poate-oi vrea să trag un fum. Dar nu mai mult.

Ciocnim cu Jenea paharele cu șampanie într-o cafenea de pe malul Ильичёвск-ului. Pe cuvînt de cinste- dragostea după dragoste există.

Îmi dau seama că e prima dată cînd cineva îmi dăruiește speranță. Спасибо. С днём рождения меня!

17.08.2012