despre războaie nedeclarate

Sunt lucuri care nu se discută. Niciodată. ‘It’s like when your friends just had a baby, and it’s ugly. And you know it, and they know it, but you just don’t talk about it.’ (G. A.)

Dar există lucruri care trebuiesc mereu discutate. Există relații în care toate lucrurile trebuiesc discutate. And the failure to do so leads to undeclared wars, перекур-uri de mijloc de noapte și цитрамон.

Ca atunci cînd eu mă supăr pe tine și îți spun că totul e bine. Tu știi că sunt supărată și eu știu că tu știi că-s supărată. But we just don’t talk about it.

Eu mă port supărăcios și te impun pe tine să te comporți de parcă totul e bine. (Ipocrit, oleacă). Tu nu te poți purta de parcă totul e bine, pentru că știi că eu sunt supărată, chiar dacă n-am verbalizat asta. Apoi te superi tu pe mine pentru că nu ți-am spus de ce m-am supărat.

Dar asta nu durează o eternitate, cum s-ar părea. De altfel, ca nici un război. Durează fix pînă cînd eu trag covorul de sub picioarele tale, îl arunc peste spate și plec trîntind ușa.