Scott a venit după lecția lui de limbă rusă și noi încercam să-i explicăm diferența dintre ‘забыл’ și ‘забил’.
***
Optimismul e un arhaism. Am impresia că vorbesc cu vechituri cînd sper că azi va fi un pic mai bine decît ieri și un pic mai rău decît mîine. Pentru că știu că mîine m-oi trezi cu aceeași aroganță intelectuală față de lume și o să mîn niște cai verzi să alerge mai repede pe pereții din cameră.
Ei nechează și nu-mi dau pace să dorm. Și numai eu pot să-i aud. De ce nu apar caii iștia verzi să mă ducă acasă atunci cînd cobor din autobusul Kiev-Chișinău și n-am bani de taxi?
În schimb, le place să apară atunci cînd creierul meu avortează idei în loc să le nască.
Am auzit un scîrțîit de poartă și mi s-a părut că o să primesc o vizită. Mi-am dat seama că n-am poartă, nu aștept oaspeți și că pur si simplu îmi ghiorăie mațele. Nu mai simt nici foame. Îi invidiez cum pasc iarba ceea verde de parcă ar fi cel mai gustos lucru de pe lume. Ești ceea ce mănînci. Respectiv, sunt (un) nimic.
Le povestesc cailor că demult n-am avut o pasiune care să ardă cu intensitatea cu care ardea Malina… Să fie așa o flacără la care pompierii mai degrabă s-ar fotografia decît s-ar arunca s-o stingă.
Caii din camera mea s-au împrietenit cu taracanii din capul meu. Ei beau ceai în jurul mesei și mă vorbesc pe la spate despre cum la mine se duce крыша.
Făr de rușine 