despre dorințe decafeinizate

When did we become adults… How did it happen and how do we make it stop?

***

-Mai doriți ceva, domnișoară? Mă întreabă el a patra oară.

Da.

Doresc să nu mai trăiesc într-un oraș unde poșta se vede de la o poștă. 

Doresc ca oamenii să nu-mi mai piardă timpul.

I am the only one allowed to waste my own time.

I wish I’d stop crying over unspilled milk.

Doresc să îmi fac planuri de scurtă durată pentru a evita planurile de lungă durată.

Doresc să îmi dea flori cel care vreau eu să-mi dea flori, nu cel care mi le dă.

Doresc să mă trezească altcineva din somn înafara telefonului.

Doresc (să-mi permit) să fiu vulnerabilă.

Să-și facă altcineva griji de faptul că îi timpul să îmbrac ștrampi groși. 

Doresc să cheltui bani pe concerte și haine de care n-am bani.

Doresc să am mereu 22 de ani. Să n-am bani, nici lucru. Să am doar perspective și un frigider plin de frișcă hrișcă fiartă.

 

-Nota, vă rog. Cîte poți să-ți mai dorești atîta на самом деле?

https://i0.wp.com/25.media.tumblr.com/tumblr_m0w80mN6Ou1rrhi3go1_1280.jpg

9 thoughts on “despre dorințe decafeinizate

  1. :)))))
    DORESC CA CINE DORESTI TU SA-TI IMPLINEASCA TOATE DORINTELE .
    INEBUNESC. IMI VINE SI SA RAD SI SA PLANG. AM RAS CU LACRIMI ACUMA CREDE-MA CA MA BUFNBESC LACRIMILE SI-MI VINE SA PLANG CU LACRIMI. :(((((((((((((((((((((((((((((((9 TRAG AER IN PIEPT PE GAT CA NASU MI SO INFUNDAT.

    Like

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s