despre prima dezamăgire

Mama a primit mai puține flori de la tine decît medicii la care ai intrat fără rînd.

Ai scris numere de telefon pe toate desenele care ți le-am dăruit. De atunci am început să-ți cumpăr cadourile.

-У неё Божий дар, a spus profesoara de dans and you looked at her dismissively. Потому что ты не веришь в Бога.

Și cînd te-am întrebat ce înseamnă asta, ai spus aceeași minciună pe care o spun acum bărbaților: Nothing. It doesn’t mean anything.

Și în momentele cînd relația noastră parcă-i mai pașnică, tu devii ca o mandarină de Crăciun- îmi stric dinții în sîmburi în momentul în care încep a ruguma cu mai puțină atenție.

Наверное единственная женщина с который ты ладил была твоя мать, твою мать. Так тебе и надо.

А надо ли тебе это?

…дорогой отец моей сестры и муж моей матери.

One thought on “despre prima dezamăgire

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s