despre chefir, seriozitate și Calea Basarabiei

Dă-mă jos din brațe. Mai bine ia-mă în serios.

***

Pe cînd la unii din pod cade noroc, la mine din pod cad doar păianjeni în chefir. Pentru că unii au un vino-ncoa, iar eu, se pare că, sunt singura cu un du-te-ncolo.

Mîinile mele sunt mai curate decît conștiința, și simt că am nevoie de pastile pentru restabilirea hormoniei.

Am observat că bărbații mă iau în serios doar cînd menționez că mi-am capsat singură plasa de insecte la ferestre.

I am poor, unknown, and in a hurry. I can’t afford to be diplomatic and appropriate.

Mă simt ca un copil pierdut de mama la Calea Basarabiei.

1319684381_Rusalka.2007.-.Rezhiserskaja.versija.s05

14 thoughts on “despre chefir, seriozitate și Calea Basarabiei

  1. Noi oleaca sintem toti orfani ai mamei Basarabia , dar Pohui …sint cei care cred in Dumnezeu si cei care cred in Chefir ,…si viata merge inainte 🙂

    Like

  2. noi je sintem fata si fata .. asta-i diferit.. desi.. boh znaet..
    cruta ca te-ai rusinat oleaca.. si obrajorii au devenit ca niste mere malaiete:)
    besos.. 😀

    Like

  3. Mă, da’ frumos îți mai curg vorbele pe foaia asta de hârtie electronică!…
    Eu locuiesc pe Bulevardul Basarabia, colț cu Bulevardul Chișinău, da’ nu mă simt deloc pierdut, să știi! 🙂

    Like

Leave a comment