despre curaj și dezamăgire

Dacă s-ar organiza vreodată un concurs de dezamăgire sincronizată eu și Jenea am fi campioane mondiale.

***

Admir curajul meu zilnic de a ieși din dușul fierbinte într-un apartament autumnal. Chiar dacă știu că odată și odată o să trebuiască să trag draperia care mă izolează de realitatea termică a apartamentului, amîn acest moment prin repetarea, deja, inutilă a activităților de săpunire și clătire.

Și aș vrea să-mi petrec toate zilele în pat. Iar unicul motiv din care mă mai trezesc în fiecare dimineață și merg la lucru e ca să-mi pot permite acoperișul deaspura acestuia.

În clipa în care pășesc pe covorașul din baie simt cum insulițele de păr de pe picioare, atît de chior omise de mine în procesul de epilare, se ridică salutînd frigul. Даже волосам понятно что – пизда! Сегодня ещё один день, такой же, как и прошедший.

I wake up with a feeling of disappointment. Disappointment that the world is as it is, and not as it should be.

And not like I want to die or anything, I’m just not particularly eager of being alive. А так как я не читаю Cosmopolitan, некому мне посоветовать что делать в такой ситуации.

Cu toate astea, there are so many people who prefer to spend their whole life in the shower.

– Is it simple to get out of the shower?

– Yes.

– Easy?

– Fuck no.