despre баба с яйцами who put all her eggs in one basket

Am crescut cu gîndul că trebuie să găsim o sursă externă a fericirii, să investim în ea și să ne construim viața în jurul ei. Un copil, o carieră, un bărbat, sau o combinație din aceste trei.

Un fel de Crăciun continuu pe care îl sărbătorim în fiecare zi dansînd în jurul aceluiași brad sub care sperăm să găsim cadouri.

Fericirea nu vine din propria martirizare sau dăruire de sine. Pentru că, at the end of the day, when you don’t get what you give, you’ll be told that ‘никто тебя не просил’. And there’s nothing you can say in your defense.

We throw our positive energy at someone and hope it bounces back. If only love was a boomerang.

Dar dragostea e mai mult ca un băț cu care ne place să scoatem ochii unul altuia.

One must remember that:

Bărbații nu tot timpul rămîn.

Copiii cresc și pleacă.

Carierele sfîrșesc.

Sursa fericirii trebuie să fie imobilă în raport cu propria persoană, and with a life expectancy equal to our own.

***

Этот пост про то, как баба с яйцами put all her eggs in one basket. Someone else’s basket.

Этот пост про то, как you need to have your own basket, especially когда у тебя большое количество яиц.