despre ipocrizie

Ipocrizia este atunci cînd critici națiunea pentru că se comportă ca o turmă care nu contestă status quo-ul, iar cînd troleibuzele nu pot trece prin PMAN din cauza unui protest, strigi un ‘Шэз, эй, акасэ и не рыпайся’ în dezaprobare.

Ipocrizia este atunci cînd mama îți spune să te odihnești că face ea totul singurică la bucătărie, apoi se așează pe taburet și bocește că nimeni nu o ajută.

Ipocrizia este atunci cînd ea se supără că ai întirziat o singură dată cu 5 minute, da’ singură nu vine niciodată la timp.

Ipocrizia este atunci cînd spui că vrei să trăiești înconjurat de copaci și flori, iar casa ți-o construiești în deșert.

Ipocrizia este atunci cînd doamna care trece strada la roșu este конченая-дура!-Она-с-ума-сошла?

Iar eu cînd trec la roșu….eu, сука, MĂ GRĂBESC.

One thought on “despre ipocrizie

Leave a comment