Cînd eram mică, părinții îmi promiteau că totul o să treacă pînă la nuntă. Toate juliturile, toate păliturile, toate tăieturile, toate mușcăturile de țînțar și toate bubele.
Că doar nunta e o punte între ‘toate rele să se spele’ și ‘toate bune să se-adune’.
În genere, propun să introducem termenul Anno Matrimonium – anul cel de dîntîi. Anul care marchează începutul vieții fără bube.
Cu părere de rău, se pare că nu toate bubele au trecut. N-au trecut
Crizele
oamenii care rup capurile hulubilor
oamenii care parchează de-a pula
pristroisile
butșile
culioașele împlute cu alte culioașe
culioașele din copași
marșrutșile
invidia
salariile de 2000 de lei, cu care numa olivie să faci dintrînșii
olivie
dăruirea de cadouri ieftine și așteptarea, în schimb, de cadouri scumpe
doamna medic care a adormit cu acul în vîna mea în timp ce îmi făcea injecție la policlinica de lîngă casă
Da poate toate astea nu trec pentru că n-avem destule nunți? Pentru că nu avem acest deadline spre care să tindem?
Îndemn toți Moldovenii de peste tot…măritați-vă! Măritați-vă și însurați-vă! Lăsați și gay-ii și lesbienele să se căsătorească și ei. We need all the help we can get.
Hai, mai repejor, ca să treacă totul pînă la nuntă.
Făr de rușine 
bine-revenit cu adevarurile care dor 🙂
LikeLike