Luca is a charming, balding Italian with a je ne sais quoi.
Are față de șoricel cu ochelari. Pare sever și neinteresant la prima privire.
E căsătorit și are doi copii cu care îi place să privească Sesame Street.
În telefon păstrează fotografiile copiilor, niște pornografie, și scan-ul unei poze cu Kate Upton semnată pentru el.
Luca lucrează mai mult de 70 de ore pe săptămînă și poate alege doar 2 din 3 opțiuni de a dormi, a mînca și a petrece timpul cu copiii.
Cînd l-am întrebat cum a sărbătorit ziua de 14 Februarie, a zis că n-a făcut nimic.
– You mean you didn’t have sex?
Aparent, Luca și soția lui n-au făcut sex de cînd s-a născut al doilea copil. Șase ani în urmă.
Îi place să-mi povestească despre viața de noapte din New York din anii 90. Cum se șîrnea cu cox în Tunnel și cum avea un carnețel întreg cu numere de prostituate.
Luca a fost și pacient la clinica de reabilitare. He told me that he lost control at one point.
În anii 90, Luca a deschis un bar. Totul a mers bine pînă i-au ridicat chiria. Typically cruel New York.
Luca a închis bar-ul și s-a internat. (Not sure if things happened in this particular order.)
Luca are 45 de ani, arată a 50 și se simte de 25.
Flirtează cu fete sub 30 de ani și le întinde business card-ul de parcă ar fi pîine caldă fără gluten.
Într-o zi mi-a zis că e extenuat. Iar Luca nu se plînge niciodată.
He asked me for one favor
“When I die, I want it to be of a Viagra overdose at a casino in Vegas. And when that happens, promise me you will scatter my ashes in a topless bar.”
I told him I would. After all, I cannot refuse a dying man’s last wish.
Spiritually important for him, and infinitely fun for me.
Făr de rușine 