Era început de primăvară. Copacii și cafeaua ta începuseră a da în floare.
Cana ta stă de mai multe zile pe masă. Pe jumătate plină, pe jumătate goală.
Așa, de parcă acuș-acuș te-ntorci.
De parcă trăim în doi, doar că nu apucăm să ne vedem.
De parcă ai ieșit din casă, în grabă, și nu ai reușit s-o strîngi.
De parcă te-ntorci seara și pot să te cert că ai lăsăt vesela murdară.
Ai plecat, în grabă, la aeroport și m-ai lăsat cu o cană pe jumătate plină și o inimă pe jumătate goala.
Făr de rușine 