despre oaia neagră și țapul ispășitor

În ziua-n care oaia neagră a dat de-un țap ispășitor

A scris o știre pentru oameni și a dat click pe Send to All

sheep-12A zis că țapul e скотинэ, de parcă lumea nu știa

Țapul nici habar nu are că vina e de fapt a sa

 

S-a enervat o țară-ntreagă pe știre și pe oaie tot

Oaia se crede jurnalistă – demascatoare de complot

Au luat oaia de шкиркэ, și au închis-o într-un grup

Cu băiatul lui Aesop care striga întruna “Lup!”

 

about the scientist

Scientists are like that – they can land a man on the moon, but they can’t talk to a girl. – Paul

***

Ne plimbam în tăcere. Nu mă deranja liniștea, but I was curious to find out whether it bothered him.

– Not at all. Not talking isn’t necessarily bad. Besides, people should say things only if it brings something new and useful to the conversation.

Ah, yes. Efficiency – the holy grail of scientists.

I took the advice and bonded with him over a 20 minute discussion on the evolution of light bulbs.

The problem is that people and relationships are everything but rational, practical, or efficient.

I tried explaining that.

– You know, people don’t really mean the things they say.

– Well, why not?

– …

Smart. And equally annoying.

I left the conversation thinking:

How does he always know to ask the right question?

and

Would I ever be able to love a scientist to the moon and back?

tumblr_o6xamr39cB1qz6f9yo1_1280

 

 

despre tine

Era început de primăvară. Copacii și cafeaua ta începuseră a da în floare.

Cana ta stă de mai multe zile pe masă. Pe jumătate plină, pe jumătate goală.

Așa, de parcă acuș-acuș te-ntorci.

De parcă trăim în doi, doar că nu apucăm să ne vedem.

De parcă ai ieșit din casă, în grabă, și nu ai reușit s-o strîngi.

De parcă te-ntorci seara și pot să te cert că ai lăsăt vesela murdară.

Ai plecat, în grabă, la aeroport și m-ai lăsat cu o cană pe jumătate plină și o inimă pe jumătate goala.

tumblr_nvy6xvyhiX1sd198eo1_1280

despre Țăraddin и кулёк-самолёт

Țăraddin era un băiat simplu. Își petrecea zilele mîncînd răsărită și scuipînd în pod. Îi plăcea să poarte спортивкэ și să șuiere fetele în stradă.

Țăraddin era vorbitor de română, dar nu știa cum se spune în limba maternă la изюм, удлинитель, буткэ, sau шланг.

Pentru că Țăraddin nu prea avea bani, el подрабатывал la meetingurile din PMAN. El flutura flaguri și scanda lozinci pe care nu le înțelegea.

Într-o zi, în timp ce Țăraddin mînca răsărită în двор, la picioarele lui a aterizar un кулёк Nr. 1. Țăraddin s-a minunat. Nu mai văzuse pînă atunci un кулёк-самолёт.

Țăraddin a călcat pe кулёк-самолёт și, ca printr-o minune, acesta și-a luat zborul. A zburat peste copaci, case, пристрой-și și бут-și.

Flăcăul era în culmea fericirii. În sfîrșit avea ceva, ce alții nu aveau. În sfîrțit nu doar el își va invidia vecinii, dar și vecinii pe el. El mereu a visat să-l invidieze cineva.

S-a pus Țăraddin pe gînduri. Ce ar putea să facă cu acest кулёк-самолёт? Să prevină infracțiuni? Să se uite de sus în decolteul fetelor?

S-a gîndit cît s-a gîndit și a hotarît că ar putea în sfîrșit să zboare în altă țară. Și-a împachetat merinde, și-a luat buletinul de identitate, a încălecat pe кулёк-самолёт și a pornit la drum.

Țăraddin a zburat zile și nopți lungi pînă a ajuns, într-un sfîrșit, la graniță cu Itlandia. Aici a hotărît să se stabilească cu traiul și să-și caute de lucru.

Și-a găsit de lucru într-un startup de construcție. Startup-ul era unul ecologic. Ei nu cumpărau unelte noi, ci mai degrabă reciclau materiale vechi, care nu mai erau de folos oamenilor.

Țăraddin s-a gîndit cît s-a gîndit și a hotărit să-și foloseacă buletinul de identitate drept unealtă de шпакловка. Oricum buletinul nu-i mai trebuia, marimea era numa bună, Itlandienii rîdeau de buletin că era neobișnuit de mare și, вообще, dacă sincer, lui Țăraddin nu-i plăcea cum a ieșit în fotografie.

Văzînd cum Țăraddin excela în meseria lui, colegii săi de startup au început a folosi aceași tactică de шпакловка. Afacerea a crescut. În scurt timp, startup-ul a deschis noi locații prin Portlandia și Ruslandia, unde oamenii foloseau buletinele de identitate să înalțe noi orașe.

Iar Țăraddin a rămas cunoscut în istorie drept Țăraddin-Înălțătorul.

The End.