După ce mi-a spus cineva odată “scrie, că în scris nu te poate întrerupe nimeni”, am deschis blogul în 2012, în timpul universității, fără să știu unde mă va duce și pentru cît timp.
Am vrut să scriu mai mult pentru noi, copiii crescuți de internet, răscumpărați cu panettone, sau fugiți pe vîrful degetelor de acasă; pentru noi, cei care am crescut cu Surprize Surprize, Ирония судьбы și MTV.
Capitolul I al acestui blog conține arhiva de postări, majoritatea scrise între anii 2012 – 2014, din perioada în care unica mea avere era potențialul meu.
Capitolul II îl public după aproape 10 ani de la transplantul meu pe alt continent. Aici încerc să descîlcesc amintirile mele din copilărie în care sper să găsesc urme de identate națională.
Făr de rușine 