despre mărturisiri cu miros de levănțică

Cînd am descoperit că sinceritatea diminuează din nefericire și vinovăție, am început a face mărturisiri publice.

Am recunoscut că avem găuri în drum și goluri în cap. Că suntem leneși, că suntem curvari. Că ne place să bem și că avem burți mari. Că nu ne putem parca. Că nu știm ce limbă vorbim. Că nu ne place corupția, dar ne convine să plătim mită. Că nu știm diferența dintre PIB și PIN.

Mărturisirile nu aduc schimbare, ci doar indică necesitatea acesteia. Sinceritatea noastră nu e decît o ușurare temporară.

Our confessions are just as useful as an cheap air freshener which doesn’t cover, but merely blends with the natural smell.

So now our shortcomings can smell like shit and lavender.